Profilul unui prematur: 26 – 29 săptămâni

P

Copiii născuţi la 26-29 de săptămâni de sarcină au mişcări care sunt necoordonate şi adesea neintenţionate. Tonusul muscular nu este complet dezvoltat şi pot părea că ţin mâinile şi picioarele în poziţie flască de extensie. Mişcările observate pot părea asemănătoare ticurilor. Sunt mişcări normale pentru această vârstă de gestaţie. Ceea ce se vede este ceea ce ar simţi mama dacă copilul ar creşte în continuare în uter. Pe măsură ce sistemul nervos continuă să se dezvolte aceste mişcări vor deveni tot mai coordonate. Spre 29 de săptămâni copilul va avea un tonus muscular mai bun şi va fi capabil să flecteze coapsele la nivelul şoldurilor. Menţinerea prematurilor într-o poziţie de flexie îi ajută să îşi dezvolte tonusul muscular.

Prematurii cu această vârstă de gestaţie petrec majoritatea timpului dormind şi nu vor fi niciodată complet treji cu ochii larg deschişi. Dar ocazional ochii prematurilor se pot deschide dacă părinţii le protejează ochii de lumina strălucitoare. Trebuie să nu uităm că la această vârstă de gestaţie pot doar să se întredeschidă un pic înainte de a se închide din nou. Este important să i se lase mai mult timp pentru dezvoltarea abilităţilor. Prematurii de 26-29 de săptămâni nu se pot concentra pe nici un obiect sau persoană dar va percepe lumina ca pete în întuneric. Ochii prematurilor sunt foarte vulnerabili la lumina strălucitoare şi directă pentru că retina lor nu are complet formată reţeaua de celule. Reflexul pupilar (abilitatea de a restricţiona accesul luminii) este absent la prematurii mai mici de 30 de săptămâni şi nu se formează complet până la 35 de săptămâni. Pleoapele prematurilor de 26-29 de săptămâni sunt încă foarte fine şi oferă puţină protecţie. Controlul mediului fizic continuă să fie cheia. Acoperirea incubatoarelor şi folosirea unei lumini difuze şi indirecte este esenţială pentru ca ochii să continue să crească şi să se dezvolte.

Prematurii de 26-29 de săptămâni sunt încă sensibili la atingere pentru că receptorii din piele sunt încă în dezvoltare. Acest simţ este incomplet dezvoltat până la 35 de săptămâni aşa că atingerea poate fi percepută ca durere dacă este bruscă şi puternică. Presiunea fermă şi blândă este în continuare cea mai bună cale a arăta prematurului că suntem în preajmă. În acest stadiu atingerea pozitivă este foarte importantă pentru prematur. Îngrijirea de tip cangur (ţinerea copilului piele-la-piele) este un mod de a interacţiona şi poate fi vindecătoare pentru mamă şi copil. În timpul îngrijirii de tip cangur simţurile copilului sunt complet angajate. Auzirea bătăilor inimii mamei, a vocii sale blânde, mirosul pielii mamei, căldura corpului ei şi ţinerea în poziţie flectată sunt toate importante şi pot ajuta prematurul să crească într-un fel în care nici un medicament nu o poate face.

Prematurii de 26-29 săptămâni îşi dezvoltă încă auzul şi pot fi foarte sensibili la hiperstimularea auditivă din mediu. Ei pot recunoaşte vocea dar răspunsul nu este încă complet. Semnele de suprastimulare demonstrate în limbajul prematurităţii sunt: căscat, sughiţ, scăderea frecvenţei cardiace. Pe măsură ce mama petrece mai mult timp cu prematurul va învăţa semnele specifice de stress şi va fi capabilă să răspundă corespunzător pentru a oferi prematurului cel mai bun mediu pentru creştere şi dezvoltare.

Mugurii gustativi ai prematurului de 26-29 săptămâni sunt bine dezvoltaţi dar e posibil să nu primească încă nimic pe guriţă. Suptul, înghiţirea şi respiraţia nu sunt bine dezvoltate până la aproximativ 33 de săptămâni. La 28 de săptămâni majoritatea prematurilor se bucură să sugă o suzetă sau propriile degete pentru a se relaxa sau linişti. Muşchii pot să nu fie suficient de puternici pentru a ţine suzeta perioade lungi de timp dar este important să aibă loc această conexiune pe durata gavajului. Practica va ajuta muşchii care sunt importanţi ulterior pentru supt. Punerea unei mici cantităţi de lapte pe vârful suzetei va ajuta prematurul să recunoască legătura dintre orele de alimentaţie şi semnele de foame şi aceştia vor fi capabili să guste şi să miroasă dulceaţa laptelui.

Simţul mirosului este încă în dezvoltare la prematurii de 26-29 săptămâni. La această vârstă ei vor recunoaşte şi răspunde la mirosul părinţilor dacă se practică îngrijirea de tip cangur. Este important să ţinem minte că prematurul este încă sensibil la mirosuri puternice din mediu precum parfumuri şi ape de colonie, fum de ţigară şi produse de dezinfecţie şi curăţenie.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *