Profilul unui prematur: 23- 25 săptămâni

Sugar care plange P

Copiii născuţi la 23-25 de săptămâni nu au tonus muscular şi nu pot să îşi flecteze încă membrele aşa cum o fac intrauterin. Dar nu rămân complet nemişcaţi. Premătureii de această vârstă sunt obişnuiţi să plutească în lichidul amniotic şi de aceea par că, din când în când, se răsucesc sau tremură. Nervii şi muşchii acestor prematuri sunt încă imaturi aşa că mişcările lor sunt necoordonate, fiind tremurătoare şi dezordonate. În terapia intensivă neonatală prematurul este plasat în „cuiburi” pentru a încerca să se menţină poziţia flectată care este importantă pentru dezvoltarea tonusului şi puterii musculare.

La această vârstă de gestaţie prematurii petrec majoritatea timpului dormind şi nu sunt niciodată complet treji, alerţi, cu ochii larg deschişi. Pentru că vederea este ultimul simţ care se dezvoltă şi maturizează prematurii de aceste vârste gestaţionale pot avea încă pleoapele lipite. Când deschid ochii prematurii sunt foarte sensibili la lumină şi au nevoie de protecţie faţă de lumina strălucitoare cât mai mult posibil. Controlul mediului fizic este cheia. Folosind pături pentru acoperirea incubatoarelor şi ţinând lumina la nivel redus putem ajuta prematurii să se acomodeze la noua lume vizuală.

Între 23 şi 25 de săptămâni de gestaţie pielea este foarte fină, fragilă şi sensibilă la atingere. Receptorii pentru durere nu sunt pe deplin dezvoltaţi şi nici căile nu sunt conectate încă aşa că atingerea pielii poate fi percepută ca dureroasă de către prematur. Cel mai bine este să aşezăm palma pe spatele prematurului şi să punem o uşoară presiune. Prematurul poate simţi că sunteţi acolo şi aceasta îl poate calma şi linişti.

Organele auditive sunt complet dezvoltate la circa 20 de săptămâni de sarcină dar urechea internă şi structurile urechii nu sunt complet dezvoltate până la 24 de săptămâni. Sunetele nu mai sunt estompate de ţesuturi şi de lichidul amniotic din uter aşa că zgomotele pot fi mult mai intense pentru prematur. El este obişnuit ca vocile să fie filtrate în uter. Sunetele pot fi amplificate de pereţii incubatorului ceea ce poate fi stimulativ dar uneori chiar dureros. E important să nu vorbim prea tare. Copilul recunoaşte vocea mamei e de dorit să îi vorbească încet şi să ţină zgomotele la minim la această vârstă de gestaţie.

Prematurii cu aceste vârste de gestaţie au un simţ al gustului dezvoltat. Fătul începe să înghită lichid amniotic intrauterin la 12 săptămâni de sarcină şi poate percepe deja dacă acesta este dulce, sărat sau acru la circa 15 săptămâni de sarcină. Mugurii gustativi sunt bine dezvoltaţi în jur de 21 de săptămâni de sarcină. La acest stadiu prematurii nu vor primi nimic nutritiv pe gură fiindcă sistemul lor digestiv şi neurologic sunt incomplet dezvoltate. Suptul şi coordonarea deglutiţiei cu respiraţia apar abia la circa 33 de săptămâni. Dar la 23-25 de săptămâni prematurilor li se poate face toaleta gurii cu lapte matern. Laptele matern are anticorpi care pot fi absorbiţi prin mucoasa gurii şi în plus toaleta gurii cu lapte matern ajută la menţinerea umezelii şi sănătăţii gurii şi buzelor.

Simţul mirosului nu este complet format până la circa 29 de săptămâni. Dar simţul mirosului a început să se dezvolte de la 22 de săptămâni când lichidul amniotic începe să se mişte prin nări pe măsură ce copilul începe să prezinte respiraţii fetale intrauterine. Dacă se nasc la 23-25 de săptămâni aceştia pot să nu prezinte răspunsuri notabile la mirosurile din mediu dar pot fi sensibili la parfumuri puternice, la produsele de curăţenie, la mirosul de ţigară de pe haine şi mâini. Este important să evităm aceste mirosuri puternice şi să educăm în acest sens prietenii şi familia care vizitează copilul în terapia intensivă neonatală.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *