Metoda Montessori pentru educatia copiilor

M

Medic şi pedagog italian care a pus la punct o metodă ce-i poartă numele pentru dezvoltarea armonioasă şi educaţia copiilor şi care a fost adoptată de şcoli din întreaga lume, Maria Montessori a realizat câteva reguli şi pentru părinţi.

Sfaturile sunt simple, dar cu un mesaj profund:

1. Copii învaţă din ceea ce îi înconjoară.

2. Dacă un copil este criticat des – el învaţă să condamne.

3. Când un copil este des lăudat – învaţă să preţuiască.

4. În cazul în care ai o atitudine răutăciasă faţă de copil – el învaţă să fie la fel.

5. Dacă eşti sincer – copilul va învăţa să spună adevărul.

6. Atunci când copilul este luat în derâdere – învaţă să fie timid.

7. Dacă un copil trăieşte cu sentimentul de siguranţă – învaţă să aibă încredere.

8. Atunci când un copil este umilit – învaţă să se simtă vinovat.

9. Dacă eşti de acord cu părerile copilului – el învaţă să se iubească pe sine însuşi.

10. Atunci când eşti indulgent cu el – copilul învaţă să fie răbdător.

11. Dacă este încurajat – învaţă să aibă încredere în propriile forţe.

12. Dacă copilul trăieşte într-o atmosferă prietenoasă şi se simte important – învaţă să găsească dragostea în această lume.

13. Nu vorbi urât despre copil – nici în prezenţa, nici în lipsa lui.

14. Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative.

15. Ascultă-l şi răspunde-i atunci când apelează la tine.

16. Respectă copilul atunci greşeşte, mai devreme sau mai târziu se va corecta.

17. Fii dispus să ajuţi copilul care vrea să descopre lumea şi fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.

18. Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace şi iubire.

19. Tratează-ţi copilul în cel mai frumos mod şi oferă-i ce ai tu mai bun

20. Se spune că realaţiile cu copiii nu sunt atât de complicate. Vrei un copil bun – fii un părinte bun.   Prima femeie medic din Italia

Medicul şi pedagogul Maria Montessori care a creat o metodă specială de educare a copiilor mici cunoscută sub numele de ”metoda Montessori”, s-a născut în oraşul Chiaravalle din Italia, la 31 august 1870, potrivit http://ami-global.org/.   Familia Montessori s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la şcoala de stat. Şi-a continuat educaţia între 1886-1890, la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci” dorind să devină inginer. După absolvire, părinţii săi au încurajat-o să urmeze o carieră în învăţământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să evolueze. Însă, Maria era hotărâtă să urmeze şcoala medicală şi să devină doctor.

În 1890 Maria s-a înscris la Universitatea din Roma unde a studiat fizica, matematica şi ştiinţele naturale, iar după doi ani şi-a primit diploma. A devenit apoi prima femeie care a studiat Facultatea de Medicină. A obţinut numeroase burse şi împreună cu banii câştigaţi din lecţiile particulare, şi-a putut plăti cea mai mare parte a educaţiei sale medicale. În timpul şcolii s-a confruntat cu prejudecăţile colegilor săi, realizând singură disecţiile, deoarece clasele mixte nu erau permise. Maria Montessori a devenit la 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia.

Voluntar la clinica de psihiatrie  

A fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni de pe lângă Universitatea din Roma. În 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma. Ca parte a muncii sale, Maria Montessori vizita azilurile pentru copii cu retard mintal din Roma. În cadrul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a relatat faptul că aceştia adunau de pe jos firimiturile căzute după luarea mesei. Montessori şi-a dat seama că într-o astfel de cameră goală, nemobilată, copiii îşi doreau stimulare senzorială şi activităţi pentru mâinile lor şi că lipsa acestora contribuia la starea lor. Astfel, a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii retardaţi. În 1898, munca lui Montessori cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai importantă. S-a adresat, în acest context, Congresului Naţional Medical din Torino, unde a susţinut teoria controversată conform căreia lipsa unei pregătiri adecvate pentru copiii cu retard reprezenta cauza comportamentului lor. În acest sens, ea a prezentat anul următor, în cadrul Congresului Pedagogic Naţional, o viziune a progresului social şi economic pornind de la măsurile educaţionale. Această noţiune de reformă socială prin educaţie a fost o idee care s-a dezvoltat şi maturizat pe tot parcursul vieţii sale.

Ideile, puse în practică

Implicarea lui Montessori în Liga Naţională pentru Educaţia Copiilor Retardaţi a condus la numirea sa ca şi co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, în fruntea unei noi instituţii numită Şcoala pentru copii cu tulburări de comportament, care s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viaţa Mariei Montessori, marcând o schimbare în identitatea profesională de la medic la pedagog. Până atunci, ideile sale despre dezvoltarea copiilor erau doar teorii, dar această şcoală i-a permis să pună aceste idei în practică. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei şcoli, aducând muncii sale un plus de valoare ştiinţifică şi analitică, învăţând şi observând copiii în timpul zilei şi scriind informaţiile noaptea. Relaţia sa cu Giusseppe Montesano a evoluat. În 1898, Maria a născut un băiat, Mario.

În 1901, a părăsit Şcoala pentru copii cu tulburări de comportament, începând să studieze pe cont propriu filosofia educaţională şi antropologia. Între 1904-1908 a deţinut funcţia de lector al Şcolii Pedagogice a Universităţii din Roma.   Prima Casa dei bambi   Maria Montessori a deschis la 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini” (Casa Copiilor), potrivit http://ami-global.org/, într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Având şansa să lucreze cu copii normali, Maria a adus câteva materiale educaţionale pe care le concepuse de-a lungul anilor. Astfel, a creat o legătură permanentă cu copiii şi a devenit profund interesată de dezvoltarea lor. În urma unei cercetări atente şi minuţioase, ea a realizat că micuţii îşi construiesc propriile lor personalităţi pe măsură ce interacţionează cu mediul înconjurător. A numit acest proces, mai târziu, auto-educaţie. Montessori a fost convinsă că educaţia începe la naştere şi că primii ani din viaţa unui copil, sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult, dar sunt şi cei mai importanţi, atât fizic cât şi mental, potrivit www.casamontessori.ro. În toamna anului 1908, existau cinci Case ale copiilor, patru la Roma şi una la Milano.

Metoda Montessori a ajuns în America

În 1909, dr. Montessori a ţinut primul ei curs pe teme pedagogice, la care au participat atât studenţi italieni, dar şi din alte ţări. Notiţele din această perioadă au fost reunite într-o primă lucrare publicată în acelaşi an. A fost tradusă în SUA în 1912, sub titlul de ”Metoda Montessori”. La scurt timp a fost tradusă în peste 20 de limbi, devenind un punct de referinţă în domeniul pedagogic. Munca Mariei Montessori a continuat şi treptat a fost acceptată în multe ţări europene şi în alte părţi ale lumii. Astfel, ea a studiat copii de toate rasele şi culturile din numeroase ţări, ajungând să realizeze în cele din urmă că legile dezvoltării umanităţii sunt valabile oriunde.   Maria Montessori a murit în Olanda la vârsta de 81 de ani, la 6 mai 1952. După moartea ei, Mario, fiul ei, a urmat la conducerea Asociaţiei Internaţionale Montessori (AMI), organizaţie creată de Maria Montessori, cu sediul la Amsterdam. În prezent, în întreaga lume, mii de grădiniţe şi şcoli funcţionează după metoda Montessori, numărul lor crescând de la an la an. Şi în România, au fost înfiinţate o serie de grădiniţe şi şcoli unde se învaţă după principiile pedagogului italian Maria Montessori.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *