Ganduri in vreme de Coronavirus

Ganduri Coronavirus G
Dau să scriu. Nu mă ia somnul și oricum scrisul a devenit unealtă de răzbunare în vreme de Covid. Postările curg cu patos ca revoltă a vieții ce ne-a fost luată sau poate că tocmai asta e viața adevarată și ceea ce trăiam înainte era doar o molimă care nu se mai sfârșea. 
 
Bine că a venit virusul ca să ne trezească, sa ne aducă în simțiri și să viețuim fiecare secunda cu înțelepciune și drămuire. Fie că drămuim rația de alimente sau medicamente, fie că drămuim ieșirile, totul va fi schimbat când se va fi terminat. Și nu o remarc prăpăstios, ci cu o oarecare ardoare. Așa cum ne înflăcăram când iubim sau când ne oțărâm la semeni pentru motive derizorii care în final nu mai contează nici cât o ceapă degerată. 
Vom scrie mult in aceasta perioadă. Eu sper că voi și picta mai mult. Încă nu mi vine să abordez pânza de frica a ceea ce voi îndrăzni să arunc pe ea. Vom face bășcălie, la început mai abitir, spre final mai sifonați și mai sălbatici sau mai dornici de apropiere socială. Vom taxa politicieni și vom analiza comportamente în dungă și ne vom striga nemulțumirile din iatacul propriu pe care îl vom fi curățat obsesiv de germeni sau poate, dimpotrivă, vom zace în mormane de ambalaje de făina și drojdie. 
 
Hârtia igienică e prea de lux ca sa ne ștergem cu doua pătrățele și vom fi numărat multe lucruri asemenea celor care au mania numaratului. 
 
Posibil ca în tot acest timp să devenim mult mai creativi și să dăm curs îndemnelor de a fi patrioți și de a ajuta economia românească prin consumul de produse și servicii românești așa cum am văzut ca îndeamnă și alți cetățeni străini. 
 
Mi-aș dori sa văd o Românie renăscută și sate populate cu diaspora revenită acasă. Să bată fiecare o șipca într-un gard, o grindă, să planteze un copac, să mature un trotuar, să producem hrană nestropită, să clădim o țară din care nimeni nu va mai vrea sa plece. Sunt oare vise de început de carantină? 
 
Cultura va fi la grea încercare ca și alte îndeletniciri considerate de unii sau de alții mai importante sau mai puțin importante. Toți vom avea nevoie de reinventare și nu doar la nivel național. 
Poate vom învăța și poate toată suferința acestor zile să nu fi fost în van. Și poate, adepții conspirațiilor siropoase vor învața că, până la satisfacerea plăcerilor unor minți diabolice și perverse, suntem și viețuim în metrul nostru pătrat și suntem responsabili de ceea ce clădim în jur. 
 
Curaj, Românie!

Te-ar putea interesa si:

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *