Copilul prematur şi sistemul respirator

C

Când un copil se naşte prematur acesta va avea adesea dificultăţi să respire singur şi poate avea nevoie de ajutor. Tipul de asistenţă respiratorie depinde de cât de devreme s-a născut copilul înainte de termen. Se poate să ţi se spună că copilul tău suferă de sindrom de detresă respiratorie. Sindromul de detresă respiratorie este una din cele mai frecvente probleme căreia trebuie să îi facă faţă un copil născut prematur. Voi încerca să vă explic în termeni mai simpli ce se întâmplă când un copil se naşte prea devreme şi are probleme de tranziţie la viaţa extrauterină.
Înainte de naştere, plămânii sunt colabaţi şi oxigenul este asigurat copilului prin placentă. Placenta permite trecerea oxigenului şi nutrienţilor din sângele mamei spre sângele copilului prin intermediul cordonului ombilical. După naşterea copilului toate acestea se schimbă. Când cordonul ombilical este tăiat este suprimat aportul vital de oxigen dinspre placentă spre copil. Începe foamea de aer şi nou-născutul va începe să respire. Cu primele respiraţii plămânii se vor expansiona pentru prima dată şi se vor transforma dintr-o masă solidă, colabată într-o masă moale plină cu aer. Plămânii maturi sunt formaţi din tesut elastic, spongios care se alungeşte şi se contractă în timpul respiraţiei. În plămâni există milioane de săculeţi mici, rotunzi numiţi alveole care se expansionează când aerul intră în plămâni. În interiorul alveolelor există un strat fin de lichid numit surfactant. Surfactantul este o substanţă asemănătoare săpunului care căptuşeşte în mod natural interiorul plămânilor maturi şi previne care aceste balonaşe (alevolele) să colabeze. Surfactantul este esenţial pentru schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre plămân şi sânge. Producţia de surfactant începe, la nivelul celulelor plămânilor, între 24 şi 28 de săptămâni de sarcină iar producţia creşte pe măsură ce sarcina se apropie de termen. Când un copil se naşte prea devreme acesta are plămâni imaturi şi adesea insuficient surfactant. Plămânii nu se pot deschide suficient de bine pentru a prelua suficient oxigen din curentul sangvin şi pentru a-l distribui organelor vitale ale organismului. Plămânii prematuri au, de asemenea, alveole imature şi aceasta afectează abilitatea de a schimba oxigenul cu dioxidul de carbon. În plămâni continuă să apară alveole noi până la termen. Cu cât copilul este născut mai prematur cu atât are mai puţin alveole iar cele pe care le au sunt mici şi au suprafaţă umedă. Suprafeţele umede se lipesc una de alta şi produc tensiune superficială. Surfactantul reduce tensiunea superficială şi permite plămânilor umezi să se expansioneze, umplându-se cu aer.
Aerul pe care îl respirăm conţine mai multe gaze diferite. Oxigenul este cel mai important pentru că celulele au nevoie de oxigen pentru energie şi creştere. Fără oxigen, celulele organismului vor începe să moară. Dioxidul de carbon este un reziduu gazos produs de metabolism ca parte a procesului de producţie de energie al organismului. Plămânii permit oxigenului din aer să fie preluat de organism şi, de asemenea, lasă organismul să scape de dioxidul de carbon în aerul pe care îl expirăm.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *